De seară

Auzi pădurea cum îşi aşteaptă ploaia?
Pământul cum îşi strigă mormintele?
Timpul cum se duce spre veşnicie?
Atunci ascultă-te şi pe tine doar o secundă
ţinându-ţi respiraţia
până la demenţă.
Poate... poate... te vei descoperi
pădure şi ploaie,
pământ şi mormânt,
timp şi veşnicie
întru dumnezeirea mamei tale.
Vreau să vă povestesc despre seară, despre somn,
despre vis.

Sa intru si eu in randul lumii, sa-mi fac un blog. Habar n-am despre ce voi scrie, poate despre cartile pe care le citesc, despre muzica pe care o ascult, despre filmele pe care le vad, voi merge in cautarea Cuvantului. Era si timpul. Voi scrie asadar despre toate. Si despre nimic, din cand in cand.

powered by Blogger | WordPress by Newwpthemes | Converted by BloggerTheme