O poveste bine construită, cu dialoguri, cronologie, descrieri amănunţite, umor, personaje incântătoare. Ce mai, tot tacâmul pentru desfătarea cititorului de weekend. Inteligent şi sensibil însă, pentru că mult prea mulţi s-ar putea regăsi în sătenii care nu înţeleg o boabă din ce se întâmplă în jurul lor. Iar tot ce e diferit, automat trebuie eliminat.
Morarul chiar urlă la lună, imită animale şi nu ezită să intre cu o puşcă într-o bancă pentru a-şi recupera banii, iar bancherul îl invită să colaboreze din nou, clienţii fideli fiind respectaţi. De ce urla morarul? Fiindcă aşa îi venea când simţea vreo durere care îl făcea fix de-o seamă cu animalele.
Undeva la graniţa dintre Dogville, Robinson Crusoe şi Zbor deasupra unui cuib de cuci. Anul iepurelui, here I come!